Istoric

Dobrogea este  un loc aparte care pare a fi germinat, de la început, buna înțelegere între oameni, împăcând diferențele într-un  model de conviețuire  demn de urmat.  Satele Dobrogei  nu au fost niciodată  comunități închise, ci au constituit  „forme de viață socială comună” (Henri Stahl) care s-a desfășurat  într-un mediu  cultural caracterizat  de colaborare între  populații eterogene. A devenit  deja un lucru  comun în a recunoaște  în Dobrogea un punct de  legătură și contact între orient și occident, fapt vizibil până la  nivelul culturii rurale, ea însăși o cultură de sinteză desfășurată pe fondul românesc care s-a  menținut aici de-a lungul  secolelor de dominație otomană și s-a impus cu multă vigoare după anul 1877.

          Comuna Cogealac  este așezată  în partea de nord a județului Constanța, Dobrogea, România,   la granița cu județul Tulcea, la o distanță de  aproximativ 45 km de municipiul Constanța.

Cogealac este  o comună , formată din satele Cogealac ( reședință), Gura Dobrogei, Râmnicu de Jos, Râmnicu de Sus și Tariverde. Teritoriul comunei  este situat la întâlnirea Podișului Casimcea și Podișului Istria în zona depresionară și de deal.  Inițial  comuna era formată din satele Cogealac, Gura Dobrogei, Râmnicu de Jos, Râmnicu de Sus, Tariverde și Fântânele. În anul 2005, prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005, din comuna Cogealac s-a desprins satul Fântânele, cu scopul de a se înființa comuna Fântânele.

Localitatea  Cogealac ( Domnești) datează din anii 1890-1900, sub numele turcesc Hogeainlic, în  traducere  ”poșta mare” fiind amplasată la jumătatea drumului dintre orașele Constanța și Tulcea, aici poposind în trecut  care și poștalioane trase de cai, care transportau zilnic poșta, aici făcându-se schimbul de cai pentru a-și continua drumul spre nordul sau sudul Dobrogei.  Profesorul dr. Paul Traeger scrie despre Cogealac: „Cogealac a fost nu numai una dintre cele mai întinse comune  cu populație  germană dar și una foarte bine organizată și administrată. În mijlocul satului se află biserica înconjurată de o grădină. Biserica frumoasă cu un turn înalt în 4 colțuri, construită după un plan din Germania cu ajutorul fundației Gustav-Adolf și a comunității evanghelice din Cogealac.” La început comuna  a fost formată din  cetățeni veniți din țară cu animale multe,  în special cu ovine,  având în vedere  suprafețele însemnate de pășuni naturale din această zonă. Pe parcurs , odată cu creșterea animalelor s-a dezvoltat  comerțul cu produse agricole care se  desfășura  la târgul renumit  din zona  localității Hogeainlic, devenind  astfel un târg important , la care veneau toți cetățenii din zonele limitrofe, astfel  schimbându-și denumirea din Hogeainlic în  Cogealac. Documentaristul Cornelia Toma în lucrarea  Despre germanii din Dobrogea  scrie :„ în Cogealac  locuiau în bună înțelegere  germani, români, turci, bulgari și câțiva evrei  comercianți. În mijlocul satului era o piață la care veneau să vândă sau să cumpere  și locuitori din localitățile vecine. De jur împrejur erau magazine, ateliere meșteșugărești, cârciumi. În partea de  vest a pieții se aflau cele două biserici , evanghelică și ortodoxă, primăria și judecătoria. Înspre est străzi frumoase  străjuite de salcâmi și garduri din piatră. Una din străzi ducea la Tari-Verde. Piața din centru devenea în fiecare marți târg de animale, cereale, legume, articole din lemn. Prin 1930 veneau atâția oameni la târg  încât pentru a avea spațiu suficient a fost mutat în nord, în apropierea gării. În Cogealac se aflau :primărie, Stațiune agricolă, Circă veterinară, notariat, Administrația financiară, poliție, poștă, gară, linie de autobuz spre Constanța, farmacie, moară cu motor,  moară de ulei, spital, banca populară,  sediul plasei administrative,   fabrică de postav și pânză”.

          Datorită renumelui și importanței acestui târg situat lângă calea ferată, precum și poziției  geografice- în perioada 1936-1937, localitatea a devenit Plasa Cogealac, la care erau polarizate toate localitățile învecinate. În cadrul Plasei Cogealac, ca organ administrativ teritorial de stat  funcționa Pretura Cogealac, iar ca organ judecătoresc funcționa  Judecătoria Cogealac, instituții care rezolvau problemele administrative și judecătorești perntru toți cetățenii din localitățile  arondate Plasei.

          Un fost judecător la Cogealac, Ion Stinghe,  scrie în caietele lui de amintiri :„ ca judecător  trebuie să recunosc  faptul că aveam o misiune  foarte ușoară, locuitorii erau corecți, cinstiți, serioși în înțelegerile pe care le făceau între ei așa că litigii sau încălcări ale legii nu erau. Pînă să ajungă la judecată, eventualii indivizi care provocau neînțelegeri erau admonestați în cadrul comunității unde puteau primi cea mai gravă sancțiune:expulzarea din comună. Nu-mi amintesc  de vreun locuitor neamț să fi fost condamnat pentru o infracțiune  sau contravenție. Nici pomeneală  de tâlhării sau crime.”

Satul Tariverde s-a înființat  între 1873-1875.  La început  s-au instalat 44 familii venite din  Klostitz, Kulm, Leipzig, Neu-Arzis, Beresina, Tarutino și Borodino, originari din Wurttemberg, Prusia, Polonia și Bavaria ,majoritatea fiind șvabi. În perioada 1873-1883 localitatea Tariverde ( Tahri=atotputernic, Verdi= a dat)  a fost populată cu coloniști de origine  germană , cunoscuți  ca germani dobrogeni. Majoritatea (975 de persoane)  au părăsit localitatea  la nivelul anului 1940, fiind strămutați  în Germania.  În cartea  Despre germanii din Dobrogea, documentaristul  Cornelia Toma spune:„  în Tariverde erau străzi  drepte, largi, casele aliniate ca și gardurile văruite, porți înalte, șiruri de salcâmi care mărgineau  străzile, toate demonstrau spiritul ordonat și sistematizare germană”.  

Începând cu anul  1884 comunele Tariverde și Cogealac sărbătoreau împreună  în ziua de 31 mai  ieșirea dintr-o lungă și grea  perioadă de secetă . Era o zi de reculegere și rugăciuni colective.  Această  manifestare  avea loc  în mijlocul câmpului  între cele două localități.

          Școala românescă din Tasriverde , înființată în  1890 a rămas  până în anul 1902 și cu predare în limba germană.  Clădirea școlii a fost  construită de comună,  iar biserica a fost terminată în anul 1928. Construcția  bisericii a fost supravegheată de  trei studenți la arhitectură din Germania. În trecut satul Tariverde s-a numit Dorotea .

Recensământul din anul 2002  arată că satul avea o populație  de 1127 locuitori, localitatea  Rîmnicu de Jos avea la recensământul din 2002  o populație de 710 locuitori, Rîmnicu de Sus   127 locuitori, iar localitatea Gura Dobrogei 172 locuitori. În trecut, satul Gura Dobrogei s-a numit Cârârgic.

          Pe teritoriul comunei Cogealac a fost  descoperită o așezare rurală din secolul II î.Hr., care făcea parte  din zona rurală a cetății  Histria.

De asemenea, pe teritoriul comunei se afla satul Colilia (Culelia sau Colelia) , fondat de germanii dobrogeni, care a fost desființat prin decret prezidențial în anul 1977. În perioada 1873-1883, localitatea a fost  populată  cu coloniști  de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni,  primii coloniști veniți au fost 44 de familii de etnici germani, originari  din Basarabia. În anul 1945 Colilia a fost repopulată cu români și aromâni, care au fost împroprietăriți cu terenurile și casele deja existente.  Satul avea viață, activitățile se desfășurau normal , dat încet, încet au plecat spre oraș toți localnicii, iar în anul 1982 nu a mai rămas  din gospodăriile  și clădirile existente  decât ruinele  fostei biserici catolice.  Biserica romano-catolică, ce fusese ridicată de germani în 1934, a fost ocupată de Biserica Ortodoxă Română. În anul 2004 un grup de credincioși ortodocși  au înaintat  o cerere  către I.P.S.Teodosie al Tomisului pentru ridicarea unei mănăstiri. Înalt Prea Sfințitul  a dat curs cererii făcând toate demersurile necesare în vederea reactivării bisericii. În anul  2006 pe lângă biserica rămasă în picioare a fost înființată Mănăstirea ortodoxă de maici „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“. Așezământul are ca misiune și o activitate caritabilă și socială, aceea de a adăposti și întreține bătrâni lipsiți de posibilități, fără pensie sau cu pensii foarte mici. Mănăstirea ortodoxă se afla astăzi în centrul Podișului Dobrogean, aproape de Cheile Dobrogei, între satele Gradina și Rîmnicu de Jos. În anul 2007 a fost pusă piatra de temelie pentru Paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, zidirea acestuia durând mai puțin de șase luni. În acest paraclis se săvarsesc sfintele slujbe pe toata durata iernii, între 21 noiembrie și 23 aprilie. Obștea monahală de la Mănăstirea Sfântul Ioan Casian a dăruit acestui paraclis o minunată catapeteasmă de lemn.

”Deci Colelia nu va fi dată uitării cum se credea, ea  va continua să existe  prin această Mănăstire  și va aminti peste ani că în acest loc  a fost  un sat, COLELIA –locuit de germani.”( Despre germanii din Dobrogea- Horia Stinghe, Cornelia Toma)

Primăria
Comunei Cogealac

Contact
envelope-omap-markerphoneglobefaxphone-handset linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram