Dobrogea este un loc aparte care pare a fi germinat, de la început, buna înțelegere între oameni, împăcând diferențele într-un model de conviețuire demn de urmat. Satele Dobrogei nu au fost niciodată comunități închise, ci au constituit „forme de viață socială comună” (Henri Stahl) care s-a desfășurat într-un mediu cultural caracterizat de colaborare între populații eterogene. A devenit deja un lucru comun în a recunoaște în Dobrogea un punct de legătură și contact între orient și occident, fapt vizibil până la nivelul culturii rurale, ea însăși o cultură de sinteză desfășurată pe fondul românesc care s-a menținut aici de-a lungul secolelor de dominație otomană și s-a impus cu multă vigoare după anul 1877.
Comuna Cogealac este așezată în partea de nord a județului Constanța, Dobrogea, România, la granița cu județul Tulcea, la o distanță de aproximativ 45 km de municipiul Constanța.
Cogealac este o comună , formată din satele Cogealac ( reședință), Gura Dobrogei, Râmnicu de Jos, Râmnicu de Sus și Tariverde. Teritoriul comunei este situat la întâlnirea Podișului Casimcea și Podișului Istria în zona depresionară și de deal. Inițial comuna era formată din satele Cogealac, Gura Dobrogei, Râmnicu de Jos, Râmnicu de Sus, Tariverde și Fântânele. În anul 2005, prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005, din comuna Cogealac s-a desprins satul Fântânele, cu scopul de a se înființa comuna Fântânele.
Localitatea Cogealac ( Domnești) datează din anii 1890-1900, sub numele turcesc Hogeainlic, în traducere ”poșta mare” fiind amplasată la jumătatea drumului dintre orașele Constanța și Tulcea, aici poposind în trecut care și poștalioane trase de cai, care transportau zilnic poșta, aici făcându-se schimbul de cai pentru a-și continua drumul spre nordul sau sudul Dobrogei. Profesorul dr. Paul Traeger scrie despre Cogealac: „Cogealac a fost nu numai una dintre cele mai întinse comune cu populație germană dar și una foarte bine organizată și administrată. În mijlocul satului se află biserica înconjurată de o grădină. Biserica frumoasă cu un turn înalt în 4 colțuri, construită după un plan din Germania cu ajutorul fundației Gustav-Adolf și a comunității evanghelice din Cogealac.”
La început comuna a fost formată din cetățeni veniți din țară cu animale multe, în special cu ovine, având în vedere suprafețele însemnate de pășuni naturale din această zonă. Pe parcurs , odată cu creșterea animalelor s-a dezvoltat comerțul cu produse agricole care se desfășura la târgul renumit din zona localității Hogeainlic, devenind astfel un târg important , la care veneau toți cetățenii din zonele limitrofe, astfel schimbându-și denumirea din Hogeainlic în Cogealac. Documentaristul Cornelia Toma în lucrarea Despre germanii din Dobrogea scrie :„ în Cogealac locuiau în bună înțelegere germani, români, turci, bulgari și câțiva evrei comercianți. În mijlocul satului era o piață la care veneau să vândă sau să cumpere și locuitori din localitățile vecine. De jur împrejur erau magazine, ateliere meșteșugărești, cârciumi. În partea de vest a pieții se aflau cele două biserici , evanghelică și ortodoxă, primăria și judecătoria. Înspre est străzi frumoase străjuite de salcâmi și garduri din piatră. Una din străzi ducea la Tari-Verde. Piața din centru devenea în fiecare marți târg de animale, cereale, legume, articole din lemn. Prin 1930 veneau atâția oameni la târg încât pentru a avea spațiu suficient a fost mutat în nord, în apropierea gării. În Cogealac se aflau :primărie, Stațiune agricolă, Circă veterinară, notariat, Administrația financiară, poliție, poștă, gară, linie de autobuz spre Constanța, farmacie, moară cu motor, moară de ulei, spital, banca populară, sediul plasei administrative, fabrică de postav și pânză”.
Datorită renumelui și importanței acestui târg situat lângă calea ferată, precum și poziției geografice- în perioada 1936-1937, localitatea a devenit Plasa Cogealac, la care erau polarizate toate localitățile învecinate. În cadrul Plasei Cogealac, ca organ administrativ teritorial de stat funcționa Pretura Cogealac, iar ca organ judecătoresc funcționa Judecătoria Cogealac, instituții care rezolvau problemele administrative și judecătorești pentru toți cetățenii din localitățile arondate Plasei.
Un fost judecător la Cogealac, Ion Stinghe, scrie în caietele lui de amintiri :„...ca judecător trebuie să recunosc faptul că aveam o misiune foarte ușoară, locuitorii erau corecți, cinstiți, serioși în înțelegerile pe care le făceau între ei așa că litigii sau încălcări ale legii nu erau. Până să ajungă la judecată, eventualii indivizi care provocau neînțelegeri erau admonestați în cadrul comunității unde puteau primi cea mai gravă sancțiune:expulzarea din comună. Nu-mi amintesc de vreun locuitor neamț să fi fost condamnat pentru o infracțiune sau contravenție. Nici pomeneală de tâlhării sau crime.”
Satul Tariverde s-a înființat între 1873-1875. La început s-au instalat 44 familii venite din Klostitz, Kulm, Leipzig, Neu-Arzis, Beresina, Tarutino și Borodino, originari din Wurttemberg, Prusia, Polonia și Bavaria ,majoritatea fiind șvabi. În perioada 1873-1883 localitatea Tariverde ( Tahri=atotputernic, Verdi= a dat) a fost populată cu coloniști de origine germană , cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea (975 de persoane) au părăsit localitatea la nivelul anului 1940, fiind strămutați în Germania.
În cartea Despre germanii din Dobrogea, documentaristul Cornelia Toma spune:„ în Tariverde erau străzi drepte, largi, casele aliniate ca și gardurile văruite, porți înalte, șiruri de salcâmi care mărgineau străzile, toate demonstrau spiritul ordonat și sistematizare germană”.
Începând cu anul 1884 comunele Tariverde și Cogealac sărbătoreau împreună în ziua de 31 mai ieșirea dintr-o lungă și grea perioadă de secetă . Era o zi de reculegere și rugăciuni colective. Această manifestare avea loc în mijlocul câmpului între cele două localități.
Școala românescă din Tariverde , înființată în 1890 a rămas până în anul 1902 și cu predare în limba germană. Clădirea școlii a fost construită de comună, iar biserica a fost terminată în anul 1928. Construcția bisericii a fost supravegheată de trei studenți la arhitectură din Germania. În trecut satul Tariverde s-a numit Dorotea , iar satul Gura Dobrogei s-a numit Cârârgic.
Conform datelor statistice privind recensământul agricol numărul de locuitori ai UAT Cogealac este de 5452. Satul Cogealac are o populație de 3316 locuitori, Tariverde 1127 locuitori, localitatea Rîmnicu de Jos 710 locuitori, Rîmnicu de Sus 127 locuitori, localitatea Gura Dobrogei 172 locuitori.
Pe teritoriul comunei Cogealac a fost descoperită o așezare rurală din secolul II î.Hr., care făcea parte din zona rurală a cetății Histria.
De asemenea, pe teritoriul comunei se afla satul Colilia (Culelia sau Colelia) , fondat de germanii dobrogeni, care a fost desființat prin decret prezidențial în anul 1977. În perioada 1873-1883, localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni, primii coloniști veniți au fost 44 de familii de etnici germani, originari din Basarabia. În anul 1945 Colilia a fost repopulată cu români și aromâni, care au fost împroprietăriți cu terenurile și casele deja existente. Satul avea viață, activitățile se desfășurau normal , dat încet, încet au plecat spre oraș toți localnicii, iar în anul 1982 nu a mai rămas din gospodăriile și clădirile existente decât ruinele fostei biserici catolice. Biserica romano-catolică, ce fusese ridicată de germani în 1934, a fost ocupată de Biserica Ortodoxă Română. În anul 2004 un grup de credincioși ortodocși au înaintat o cerere către I.P.S.Teodosie al Tomisului pentru ridicarea unei mănăstiri. Înalt Prea Sfințitul a dat curs cererii făcând toate demersurile necesare în vederea reactivării bisericii. În anul 2006 pe lângă biserica rămasă în picioare a fost înființată Mănăstirea ortodoxă de maici „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“. Așezământul are ca misiune și o activitate caritabilă și socială, aceea de a adăposti și întreține bătrâni lipsiți de posibilități, fără pensie sau cu pensii foarte mici. Mănăstirea ortodoxă se află astăzi în centrul Podișului Dobrogean, aproape de Cheile Dobrogei, între satele Gradina și Rîmnicu de Jos. În anul 2007 a fost pusă piatra de temelie pentru Paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, zidirea acestuia durând mai puțin de șase luni. În acest paraclis se săvarsesc sfintele slujbe pe toata durata iernii, între 21 noiembrie și 23 aprilie. Obștea monahală de la Mănăstirea Sfântul Ioan Casian a dăruit acestui paraclis o minunată catapeteasmă de lemn.
”Deci Colelia nu va fi dată uitării cum se credea, ea va continua să existe prin această Mănăstire și va aminti peste ani că în acest loc a fost un sat, COLELIA –locuit de germani.”( Despre germanii din Dobrogea- Horia Stinghe, Cornelia Toma).
